Ma bucura foarte tare ca am ajuns la a treia poveste consecutiva. Prietenii mei din blogosfera au raspuns provocarii si mi-au scris cate ceva. Azi ii vine randul Ancutei ce ne spune o intamplare din taxiurile frantuzesti.
Din păcate, nu a mers niciunul, așa că ne-am găsit 4 fete, la ora 1 noaptea, că trebuie să ajungem în cămin. Hai să chemăm un taxi. Nu știu dacă e o chestiune generală în Franța, însă în orașul în care eram noi taxiurile veneau foarte greu la comandă. Trebuia uneori să suni de 3-4 ori până venea taxiul iar timpul de așteptare era de minim 30 minute de cele mai multe ori. Așa că și atunci am așteptaaat de credeam că o să pornim pe jos până la urmă. A venit, ne-am suit și-am plecat... Auzindu-ne vorbind engleză (că așa ne era mai ușor fiind 3 europence și o australiană, dar știam franceză), aceasta a ales o rută foarte lungă. Când am observat noi era prea târziu să întoarcă, da-i zicem.
Musiiuuuuu, da' ce faci? (i-am zis delicat, biensur) Asta e o ruta pe care o sa platim cu 10 euro mai mult probabil. El, foarte calm și detașat, zice: Mais c'est pas graaaave, mesdemoiselles! C'est pas grave? C'est pas grave pe banii noștri, ne-am zis noi în gând și apoi după ce am coborât. Fiindcă, într-adevăr, am plătit 30 euro în loc de 20.
Taxi frantuzesc
Se făcea că niște colegi francezi ne invitaseră la o petrecere cu temă caraibiană, care se desfășura într-o sală de la capătul orașului. Începea la ora 20, aveam deci cum ajunge cu autobuzul. Nu ne-am gândit însă cum vom face la întoarcere, ne gândeam că poate vor merge și amici de-ai noștri din același cămin, băieți adică, și nu vom fi singure așa că vom lua drumul la pas.Din păcate, nu a mers niciunul, așa că ne-am găsit 4 fete, la ora 1 noaptea, că trebuie să ajungem în cămin. Hai să chemăm un taxi. Nu știu dacă e o chestiune generală în Franța, însă în orașul în care eram noi taxiurile veneau foarte greu la comandă. Trebuia uneori să suni de 3-4 ori până venea taxiul iar timpul de așteptare era de minim 30 minute de cele mai multe ori. Așa că și atunci am așteptaaat de credeam că o să pornim pe jos până la urmă. A venit, ne-am suit și-am plecat... Auzindu-ne vorbind engleză (că așa ne era mai ușor fiind 3 europence și o australiană, dar știam franceză), aceasta a ales o rută foarte lungă. Când am observat noi era prea târziu să întoarcă, da-i zicem.
Musiiuuuuu, da' ce faci? (i-am zis delicat, biensur) Asta e o ruta pe care o sa platim cu 10 euro mai mult probabil. El, foarte calm și detașat, zice: Mais c'est pas graaaave, mesdemoiselles! C'est pas grave? C'est pas grave pe banii noștri, ne-am zis noi în gând și apoi după ce am coborât. Fiindcă, într-adevăr, am plătit 30 euro în loc de 20.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu